8. SITURI MARGINALE DIN MUNTENIA

[p. 130]

8.2. Situri la extremitatea răsăriteană

Siturile acestui paragraf se circumscriu foarte bine noţiunii de “marginalitate”. Un rezumat final ar vehicula termeni ca “cel mai” sau ”singular”. Primul este Vadu Anei, aflat la marginea nordică a unui cătun sudic (Vadu Anei) al comunei Brăneşti – Ilfov. Situl se află pe stânga pârâului Pasărea (afluent stânga al Dâmboviţei), exact la borna kilometrică 12 a viitoarei autostrăzi Bucureşti-Constanţa (care îl taie în două)[35]. Aşezarea nu este izolată de siturile bucureştene [v. harta 3]. Până la Căţelul Nou sunt doar ceva mai mult de 10 km., iar la numai circa 5 km. SE, pe dreapta Dâmboviţei, la Bălăceanca, s-au efectuat cercetări intense la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ‘90[36]. La începuturile anilor ’60 s-au făcut săpături şi la Mănăstirea Cernica[37] – aflată la numai circa 7 km. vest de

[p. 131]

Vadu Anei, încadrate de Victor Teodorescu în prima etapă de evoluţie a culturii Ipoteşti-Cândeşti[38]. Aşezarea de la Vadu Anei este situl extrem răsăritean al grupajului bucureştean şi este, cu siguranţă, cel mai târziu dintre toate.

Deşi perimetrul în care au apărut complexe de secol VII a fost foarte bine cercetat (aproape de standardele unui şantier de cercetare sistematică), au fost descoperite numai rămăşiţele a 4 locuinţe, astfel încât aşezarea poate fi estimată la un maxim de 10-12 locuinţe (centrul aşezării a fost distrus de constructorii autostrăzii). Podeaua locuinţelor se află la adâncimi de 0,6-0,7 m. de la nivelul de săpare, sunt în general mici, fără stâlpi de susţinere în interior (excepţie un complex reamenajat şi lărgit), cu cuptoare scobite parţial în colţ cruţat (NE), parţial – în peretele lateral[39]. Ceramica este relativ puţină, realizată aproape exclusiv în tehnica arhaică. Analiza pastei, pe elemente, indică următoarele îngrediente: nisip (85% din fragmente), pietriş (47%), cioburi pisate[40] (56%), vegetale (15%), ocru (12%), iar 17% au urme de slip. Diferenţele statistice între complexe, la nivelul fabricaţiei (care nu sunt de natură să recomande mai multe episoade de locuire, fiind doar o variabilitate care se întâlneşte în orice aşezare), indică două serii de fapte (cu valoare statistică, nu absolută): o pastă cu un amestec mai bun (mai mult nisip, pietriş, ocru) se bucură de o ardere mai bună, de baie de lut, fiind de o culoare mai vie (gălbui-roşcat); a doua serie se caracterizează prin prezenţe statistice mult mai substanţiale de ceramică pisată, vegetale, fără ocru, fără baie de lut, cu o ardere incompletă, generând şi un aspect mai tern (tot gălbui-roşcat, dar cu o tentă cenuşie vizibilă) şi o spărtură mai necoaptă. Cele două forme întregite[41] nu sunt tipice pentru restul aşezării, de aceea analogiile lor nu sunt de interes, menţionez totuşi că sunt extrem de necaracteristice lumii slave şi au trăsături morfologice târzii, care le apropie de ceramica tip Garvăn-Popina[42]. Un singur fragment ceramic a fost realizat cu roata lentă, aparţinând unui vas relativ mare, bine modelat, cu buza rotunjită simplu, cu o morfologie care anticipează formele Dridu, dar nedecorat (există toată jumătatea superioară). Există numeroşi vălătuci (nu există piatră de râu în zonă, nici pietriş mare în lutul nativ), dar nici un fragment de tipsie şi nici o altă formă, import sau obiect mărunt.

Mica aşezare de la Vadu Anei ilustrează un aspect necunoscut în numeroasele situri din zona Bucureştiului. Morfologia ceramicii – atât cât poate fi discutată, având în vedere numărul mic de piese întregibile – este bine ancorată în epocă. Pentru studiu s-au alcătuit două serii de date: prima este media celor două vase întregi (a); a doua este media tuturor pieselor (deci inclusiv unghiurile măsurate pe fragmente mici – deci b):

media a (poziţiile 348 şi 855):

- analogii relative: grupa 1 Capidava; grupa 1 Budureasca; grupa munteană CR_08 (compusă din grupa amintită de la Budureasca şi grupa 4 Sărata Monteoru); grupa 6 Garvăn-Popina; fără analogii absolute

media b (poziţiile 317 şi 848):

- analogii relative: grupa 5a Raşcov (grupă locală, nord-moldovenească); grupa slovacă 1 a (de tipul “oala slavă de vest”, respectiv CSV_08 A);

- analogie absolută: grupa 3 b de la ...Noşlac[43].

Toate analogiile sunt deci în acelaşi orizont cronologic (final de secol VI - început de secol VII). Doar grupa 4 de la Sărata Monteoru nu a beneficiat încă de o analiză. Celelalte indică, pe rând, o veche filiaţie romană (Noşlac; dar şi grupa slovacă are aceeaşi semnificaţie, indirect), legături mediate cu grupul Străuleşti (prin grupa 1 de la Budureasca), şi eventuale legături răsăritene, indicate de Raşcov, Capidava şi Garvăn-Popina. Grupa din nordul Bulgariei nu are, la rândul ei, alte analogii decât Vadu Anei şi Capidava, iar grupa de la Capidava este în exact aceeaşi situaţie, ceea ce indică o formă regională (cu alte conexiuni ce se datorează unui fond

[p. 132]

comun). Materialul ceramic de la Vadu Anei este – repet – prea puţin pentru a trage concluzii ferme, dar, cu titlu orientativ, indică începutul unui proces de sinteză culturală. Sinteza culturală nu presupune, în mod nemijlocit şi mecanic, un amestec de populaţie, la nivel local (în interiorul sitului), dar presupune, în schimb, coexistenţa unor populaţii diferite în areale proxime, pentru mai mult de o generaţie. Aceasta este de altfel şi concluzia către care conduce analiza ceramicii de la Garvăn-Popina.

Aşezarea de la Vadu Anei este deci singulară nu numai prin poziţia geografică, prin structura materialului (având acea unică analogie la Şuviţa Hotarului), dar şi prin prezumţia că participă efectiv la un proces de aculturaţie cu slavii, fără a fi decorelată de fenomenele culturale care o preced, fără a ieşi, deci, din perimetrul cultural Ipoteşti-Cândeşti; suntem însă la frontierele culturale şi cronologice ale culturii pe care o studiem. Poziţia geografică, la stânga pârâului Pasărea, dar şi poziţia concretă pe teren (pe o terasă mai joasă, sub nivelul câmpiei de la răsărit) înseamnă o vulnerabilitate extrem de ridicată faţă de un vizitator răsăritean. Un asemenea pericol însă nu exista. Suntem într-o perioadă de pace, fără mişcări ample de populaţii, probabil după 626.

DETALII - Sărata Monteoru

- necropole înhumaţie

- Cândeşti

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – situri nordice din Muntenia

---

[35] Sit complex, cu obiective din neolitic până în evul mediu târziu (inclusiv epocă “Dridu”), săpat în regim de salvare între august 1991 – iulie 1993 (timp în care s-au făcut efectiv 16 luni de săpături), de către un numeros colectiv al Muzeului Naţional de Istorie. Datorez interesul pentru această epocă tocmai “marginalităţii” aşezării de la Vadu Anei. Foarte recent a apărut un raport, numai pentru obiectivele evului mediu timpuriu (TEODOR E. 2000 a), ceea ce îmi permite să reduc aici discuţia la strictul necesar. În acelaşi volum din Cercetări Arheologice (XI) a apărut un alt raport parţial de la Vadu Anei, referitor la ceramica dacică (TROHANI 2000 a).

[36] Vasilica Sandu de la Muzeul Municipiului Bucureşti, săpături nepublicate, dar raportate repetat (şi confuz) la Sesiunile Naţionale de Rapoarte. Am reţinut doar posibilitatea de a exista mai multe episoade de locuire, inclusiv foarte timpurii (sec. V). Pâna la apariţia raportului nu este nimic de adăugat.

[37] Cercetarea aparţine lui Gh. Cantacuzino şi este nepublicată. Se pare că a fost decoperit un singur bordei care poate fi atribuit secolelor V-VI (informaţie George Trohani).

[38] TEODORESCU 1971, p. 106.

[39] Acesta pare un tip de tranziţie spre modelul Dridu, cu cuptoare în general scobite în perete. La Vadu Anei însă, aceste complexe erau tot de tipul “în colţ cruţat”. Vezi raportul pentru detalii.

[40] Trebuie să fac precizarea că, spre deosebire de alte situri (de ex. Târgşor), ceramica pisată din pasta vaselor de la Vadu Anei este minusculă, practic aproape de nezărit cu ochiul liber. A se considera ca fiind altă specie de fabricaţie.

[41] Ceramica de secol VII de la Vadu Anei este reprodusă şi în această lucrare, la planşa LIX.

[42] Pentru aceasta vezi planşele LXVI-LXVII.

[43] A se revedea, eventual, comentariile de la capitolul V, referitoare la aceste forme.